Vaduva neagra

Văduva neagră

24 Mai 2008

Clasa: Arachnoidea
Ordin: Araneae
Familie: Theridiidae
Gen si specie: Latrodectus

Văduva neagră este o specie de păianjen ce îşi ţese pânză. Numele îi sugerează o caracteristică nu tocmai prietenoasă: după împerechere femela consumă masculul, care este de o statură mai mică, devenind astfel văduvă.

Văduva neagră trăieşte în regiunile mai calde. Produce un venin cu o toxicitate renumită, ce este fatal pentru prăzile sale, dar foarte rar şi pentru om. Este un pericol deosebit faptul că se ascunde cu plăcere în construcţiile omului (magazii, şuri).

Mod de viaţă

Renumita văduva neagră, se foloseşte de multe tipuri de habitate din natura liberă şi din terenurile agricole, dar totuşi cel mai frecvent o întâlnim în preajma omului. Preferă pivniţele, adăposturile şi colţurile ascunse şi întunecate ale caselor. îşi ţese pânza dezorganizată sub scândurile podelei, în găurile de compost, dar chiar şi pe băncuţele din curţi.

Fiind un animal timid şi singuratic, văduva neagră atacă omul doar dacă este surprinsă de acesta sau dacă se simte în pericol. Veninul produs de insectă este o substanţă neurotoxică, deci cu acţiune asupra sistemului nervos central: produce dureri intense, spasme musculare şi îngreunează activitatea muşchilor respiratori. Aceste simptome sunt neplăcute, dar nu au obligatoriu un efect fatal.

Glandele secretoare de venin se află în partea anterioară a corpului, la nivelul cefalotoraxului. Veninul secretat la acest nivel este direcţionat spre apendicele bucal al păianjenului. Aparatul bucal al văduvei negre este potrivit de fapt numai pentru extragerea sevei corporale a victimelor. Cu „dinţii” veninoşi recurbaţi îşi înţeapă prada, injectând astfel substanţa veninoasă.

Reproducere

Inainte de a începe să-şi caute parteneră, masculul de văduvă neagră îşi ţese o pânză mai mică, îşi freacă abdomenul de aceasta şi picură o cantitate mică de spermă pe pânză. Acest lichid este aspirat ulterior cu membrele de împerechere, ce au aspectul unor picioare scurte. După aceasta, semnalizează că este gata de împerechere prin scuturarea pânzei şi porneşte în căutarea femelei.

In timpul împerecherii masculul transmite sperma femelei prin intermediul membrelor de împerechere.

Are loc un singur act copulator, deoarece femela stochează timp de mai multe luni cantitatea de spermă, cu care fertilizează 5-6 generaţii de ovule. în captivitate, unele femele sunt capabile să depună mai mult de 12 generaţii de ovule, fiecare conţinând între 10-100 ovule, uneori chiar şi mai mult.
După împerechere, femela ţese un cocon de mătase în care depune ovulele. Din ovule vor ieşi păianjeni mici, ce se aseamănă foarte mult cu părinţii lor şi devin repede independenţi.

Mod de hrănire şi vânătoare

Văduva neagră mănâncă muşte, molii şi alte insecte zburătoare, dar prinde şi furnici, gândaci şi chiar alte specii de păianjen. Işi ţese o pânză simplă, tridimensionaîă, care posedă frecvent o mică deschizătură în care insecta se poate retrage. Pânza masculului este mult mai mică decât cea a femelei.

Păianjenul îşi aşteaptă victima pe pânza sa, odihninduşi picioarele pe firele de mătase. Dacă o insectă zboară în pânza sa, se împotmoleşte. Văduva neagră simte vibraţiile pânzei şi se grăbeşte să-şi captureze victima, împachetând o în pânza lipicioasă. Mai înainte însă îşi introduce veninul şi sucurile digestive, împreună cu saliva, în corpul victimei, după care îşi împachetează victima. După câteva ore, saliva introdusă în corpul victimei digeră părţile moi ale acesteia.

Văduva neagră suge sucurile corporale predigerate ale victimei, folosind ca pompă stomacul său musculos. Din victimă rămâne numai un înveliş, pe care păianjenul îl îndepărtează prin tăierea pânzei din jurul acesteia.

Văduva neagră şi omul

Văduva neagră are un renume de ucigaş, deşi numărul oamenilor ucişi într-adevăr de veninul său este nesemnificativ. Văduva neagră este o insectă timidă, fiind mai mult preocupată de retragerea din faţa omului, decât de atacarea acestuia. Conform statisticilor din America, în cei 217 ani din perioada 1726-1943 văduva neagră a muşcat 1291 de oameni, din care au murit numai 55. Victimele au fost probabil copii, bătrâni şi oameni bolnavi, asupra cărora veninul a exercitat un efect mai puternic.

Ştiaţi că…
• Faptul arhicunoscut că femela de văduvă neagră consumă masculul după împerechere, nu s-a dovedit întotdeauna adevărat. Această convingere s-a format probabil datorită faptului că masculul este epuizat după împerecherile multiple şi în momentul în care atrage ultima parteneră este deja pe moarte.
• Văduva neagră este înmulţită şi crescută cu succes în grădina zoologică din Londra. Unii masculi au fost împerecheaţi de mai multe ori şi încă trăiesc.
• Masculul de văduvă neagră este mult mai mic decât femela şi este complet inofensiv, deoarece produce o cantitate foarte mică de venin. în plus şi apendicii bucali sunt mult prea slabi pentru a străpunge pielea omului.
• Văduva neagră europeană (L. tredecimguttatus), este cunoscută în Italia sub numele de „malmignatte”. Veninul său este mai puţin periculos decât al speciilor tropicale.
• In afară de văduva neagră, multe alte specii de păianjeni aparţin acestei familii.

Caracteristici mai importante

Dimensiuni corporale
Lungimea: femela 25 mm, masculul considerabil mai mic
Culoarea: corpul are reflexe negre catifelate, iar abdomenul un desen roşu, cu o formă diferită în funcţie de specie
Veninul: neurotoxic; periculos pentru om, dar rar fatal
Reproducere
Imperecherea: are loc în sezonul cald; după împerechere femela poate fertiliza mai multe generaţii cu aceeaşi doză de spermă primită de la mascul
Mod de viaţă 
Comportament: singuratic
Hrana: muşte, molii, furnici, gândaci şi păianjeni
Durata vieţii: în captivitate mai mulţi ani, în libertate însă trăiesc de regulă un singur an
Specii înrudite
Pentru observatorul necunoscător, celelalte specii de păianjen din această familie seamănă mult cu Latrodectus.

Teritoriul de răspândire al văduvei negre

Aria de răspândire
Trăieşte în toate regiunile cu climă călduroasă din lume. Aria de răspândire a anumitor specii s-a lărgit prin intervenţia omului, cum ar fi prin exportul anumitor fructe.
Protecţia speciei
Reprezentanţii genului Latrodectus sunt larg răspândiţi, iar datorită populaţiilor numeroase presupunem că nu necesită măsuri speciale de protecţie.

Caracteristicile specifice ale văduvei negre

Dimensiunea corporală: femela de văduvă neagră este mult mai mare decât masculul (imaginile de mai sus sunt în mărime naturală)
Picioarele: cele ale femelei sunt negre, subţiri şi prevăzute cu o pereche de ţepi. Picioarele masculului sunt portocalii şi dungate?
Abdomenul: are o culoare neagră catifelată şi prezintă un desen roşu viu cu o formă asemănătoare unei clepsidre. Abdomenul masculului este mai suplu şi are un desen mai fin.
Papile secretoare: se găsesc la capătul abdomenului; acestea produc mătasea cu ajutorul căreia insecta îşi tese pânza şi coconul, respectiv îşi împachetează victima.
Membre tactile: “pseudo-picioare” aflate pe partea anterioară a capului, prin intermediul cărora în timpul împerecherii, masculul dă femelei doza de spermă.